Uncategorized

Eu, VIP-ul

Găsiți mai jos câteva rânduri dedicate vouă, viperilor, în special celor care au intrat în marea familie anul ăsta. Aruncați, vă rog, un ochi!

Eu, VIP-ul

Te salut! Eu, VIP-ul, sunt un ONGS — o organizație, ca multe altele, cu care sunt familiariazați toți studenții. Însă, dincolo de asta, eu schimb lumea, asta îmi este misiunea, dar și pasiunea.Te-ai putea întreba de ce vorbesc despre mine?

Păi, pentru început, am o poveste pe care o consider interesantă. Apoi, reprezint o cauză. Valorez mai mult decât un curs sau o conferință, probabil mai mult decât un internship sau decât un an în Erasmus. Poate, citind aceste rânduri, mă vei contrazice. Stai liniștit, sunt obișnuit. De cele mai multe ori, sunt privit superficial de cei cu care interacționez. De parcă ar fi doar o întâmplare că sunt acolo, fără niciun trecut care să mă fi adus în punctul în care sunt azi, fără vreo realizare sau fără o armată de oameni care să-și fi trăit primele eșecuri ale maturității prin mine. Această atitudine disprețuitoare mă reduce la banalitatea cotidiană a oamenilor fără viziune pentru care: „Nu e timp az’ să caz’ în extaz la pervaz”. Să lăsăm, totuși, poezia.

Eu, VIP-ul, sunt demn de admirația ta, afirmație pe care voi încerca să o dovedesc. Ehh, dacă m-ai putea înțelege — dar aș cere prea mult de la un singur om — dacă ai putea, măcar, conștientiza miracolul simbolizat prin mine, m-aș simți împlinit. Uite, am câte ceva de transmis mai departe. O pot face mai bine decât Elon Musk — care vrea să te ducă pe Marte într-o rachetă Space X, la care ai ajuns cu un Model S, produs de Tesla, condus de computer, iar toată distracția a fost plătită prin PayPal. Mai bine decât un cambodgian scăpat de khmerii roșii sau mai bine decât scriitorul tău preferat de romane. De ce? Pentru că sunt mai simplu și mai aproape de tine.

Simplu, da. Însă, nu există niciun om care să mă poată crea, de unul singur. Sună fantastic, nu-i așa? Uită-te la mine, ce vezi? Un grup de oameni care discută (bucăți de carbon, minte și suflet), un afiș pe-un perete, o postare pe Facebook? Nu-i mare lucru, știu. Însă, eu sunt, am fost și voi fi serii de asocieri în care liberul schimb e perceput ca fiind reciproc avantajos. Oricine ai fi, nu m-ai putea modela, nici dacă ai avea toate „ingredientele”. Mai dă-mi puțin timp!

                    

Așa cum tu nu poți să îți urmărești arborele genealogic prea departe și pentru mine este imposibil să-ți enumăr toate antecedentele mele, totuși, îți voi spune câteva dintre ele și poate mă vei îndrăgi. Simplitatea mea e frumoasă. Strămoșul meu e un „golan” al tranziției anilor ’90, fost revoluționar în ’89. Iar eu, VIP-ul, am fost născut în mileniul trecut, în dimineața Revoluției Informaționale, la câteva luni după ce-a plecat Sinatra. Cu timpul…am evoluat într-un corp cu 4 organe vitale și un sistem respirator format din zilioane de alumni, iar la 12 zile după ce țara mea își va fi aniversat Centenarul, eu voi fi împlinit 20 de ani.

Cei ce mi-au fost discipoli au ajuns oameni mari: profesori, modele, antreprenori, corporatiști, europarlamentari, muzicieni, antrenori, și altele pe care le vei descoperi singur. Am învățat că soyez humains! înseamnă mai mult decât pot exprima prin cuvinte și aici mă opresc un moment …

Mergând mai departe vă spun că nu există nicio eminență cenușie care să-mi ghideze pașii, sunt pur și simplu un produs al acțiunii umane. Eu, VIP-ul, așa cum mă știi de acum, sunt o combinație complexă de întâmplări naturale și spontane, apărută ca răspuns la nevoile și dorințele unor oameni excepționali.
Lecțiile pe care îmi doresc să ți le transmit sunt următoarele: lasă-ți energiile creative dezinhibate și, nu uita, să ai încredere în omul exceptional de lângă tine, chiar și atunci când nu merită. Energia și încrederea îți vor fi răsplătite!

Eu, VIP-ul, așa simplu cum sunt, ofer miracolul existenței mele drept mărturie.

Rămâi cu bine!

Notă: aceste rânduri sunt inspirate din eseul lui Leonard E. Read: I, pencil

(text publicat inițial pe 7.12.2018 de Savian Boroancă)